Contactorul electromagnetic este acţionat de un electromagnet (de curent continuu sau de curent alternativ).
Funcţional, orice contactor are rolul de a conecta (sau deconecta) un circuit la darea unei comenzi şi de a-l menţine în starea respectivă, atâta timp cât durează comanda. Aşadar, contactele unui contactor pot fi "normal deschise" şi/sau "normal închise", cu următoarele semnificaţii (la contactoarele electromagnetice):
- contactul "normal deschis" (ND) este contactul care se află deschis când aparatul este în stare de repaus (adică, în lipsa curentului în bobina de excitaţie a electromagnetului). Acest contact se va stabili, adică va deveni închis, la alimentarea excitaţiei.
- contactul "normal închis" (NI) este contactul care se află închis atunci când aparatul este în stare de repaus. Acest contact se va deschide la alimentarea excitaţiei.
Contactorul care are contactele principale "normal închise" este numit "ruptor".
În continuare se face referire numai la contactoarele (ruptoarele) electromagnetice. Pentru acestea există mai multe criterii de clasificare. Astfel:
1. După felul reţelei în care funcţionează, contactorul poartă denumirea de contactor de curent alternativ sau de contactor de curent continuu.
2. După modul de stingere a arcului electric (care apare între elementele de contact) se deosebesc contactoare "în aer" şi contactoare "în ulei".
3. După cinematica armăturii (purtătoare a contactelor principale), contactoarele se pot clasifica în:
- contactoare "cu mişcare de translaţie" a contactelor mobile şi a electromagnetului (cazul contactoarelor de curent alternativ);
- contactoare "cu mişcare de rotaţie" a echipajului mobil (cazul contactoarelor de curent continuu);
- contactoare "cu mişcare combinată", de rotaţie şi translaţie (cazul contactoarelor de curent alternativ pentru curenţi mari).
În prezent, construcţia de contactoare electromagnetice (de curent continuu şi de curent alternativ) este tipizată şi standardizată, în funcţie de diversele grade de protecţie şi de aplicaţiile caracteristice în care sunt folosite. Din acest punct de vedere se deosebesc:
a. Contactoare electromagnetice folosite în circuite de curent alternativ , cu simbolurile:
1. AC1, utilizat la comanda receptoarelor cu sarcini electrice neinductive sau slab inductive (cuptoare electrice cu rezistenţe);
- AC2, utilizat la pornirea motoarelor asincrone cu inele şi la frânarea în contracurent;
- AC3, utilizat la demarajul motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit şi la oprirea motoarelor lansate;
- AC4, folosit la pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
b. Contactoare electromagnetice utilizate în circuite de curent continuu, cu simbolurile:
- DC1, folosit la comanda diferitelor receptoare cu sarcini neinductive sau slab inductive (cuptoare cu rezistenţă);
- DC2, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie şi la oprirea acestor motoare în plin mers;
- DC3, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor;
- DC4, folosit la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie şi la oprirea acestor motoare în plin mers;
- DC5, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
Capitolul I
1.1 Construcţia contactoarelor electromagnetice
Din punct de vedere constructiv, la orice contactor distingem următoarele părţi:
1. Elementul motor (sau sistemul de acţionare). Este cel care asigură deplasarea contactelor mobile. La contactorul electromagnetic elementul motor
este un electromagnet. Electromagnetul de acţionare poate fi alimentat cu
tensiune alternativă (în cea mai mare parte a cazurilor) sau cu tensiune continuă.
2. Contactele principale (fixe şi mobile). Acestea, împreună cu bornele de intrare şi de ieşire, căile de curent şi punţile conductoare, sunt cele care asigură continuitatea circuitului principal. Numărul lor este multiplu de trei (în cazul contactoarelor de curent alternativ trifazat) sau de doi (în cazul contactoarelor de curent continuu). Ele sunt robuste, încât să reziste la frecvenţe mari şi la un număr cât mai ridicat de manevre. [b]Contactoare electromagnetice de tip AC-2,AC-3,AC-4,AC-5 si cele din gama RG-40 sunt aparate electromagnetice de comanda sub sarcina a masinilor si actionarilor electrice din toata gama a automatizarilor casnice si industriale pentru care au fost concepute in acest scop.Acestea au rolul de a proteja instalatiile electrice de forta cu tensiunea nominala Un=380-660Vca la curenti de suprasarcina si curenti de serviciu foarte mari al opririi in plin mers a motoarelor electrice de curent alternativ, cu rotorul in scurtcircuit cat si cu cel bobinat.Pe langa aceste contactoare se mai folosesc si asa numitele Relee termice din gama TSA care se aleg in functie de curentul nominal si de suprasarcina al acestor motoare de mai sus mentionate.Mai au un rol important in indeplinarea de aparate de comanda si comutare automata la pornirea motoarelor eletrice de puteri mai mari cum ar fi cele din gama 5,5-160kWcare necesita pornirile de stea-triunghi si cea de inversare de sens si franarea lor la suprasarcina.
Acestea sunt cateva exemple de contactoare si cateva opinii mentionate mai sus de mine.
P.S.Se mai folosesc si la motoarele de putere mica sub 5,5kW cu Un=380Vca-f=50/60Hz la acele intreruptoare de tip AMRO cu protectie integrata cu sigurante fuzibile de tip M.P.R.Mai mentionez faptul ca acestea se aleg in functie de urmatorii parametrii:
Puterea nominala:Pn->kW
Tensiunea nominala:Un->V
Curentul nominal al motorului:In->A,care se imparte in 2 curenti:
Curentul nominal de serviciu
Curentul nominal de suprasarcina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu